Sămânța bună

Într-un port de pe coasta Mării Baltice se află o barcă cu vele cu numele „Fără țintă“. Probabil că posesorul ei, când se află la bordul bărcii sale, se bucură pur și simplu de concediul său. Pentru el puțin contează încotro navighează sau unde ancorează, pentru că acea zonă este extrem de frumoasă peste tot.

În cartea Judecători citim despre un tânăr care de asemenea călătorea fără vreo țintă precisă. Dorea să se așeze acolo unde lucrurile vor fi favorabile pentru el. Atunci un bărbat care l-a întâlnit, luându-l cu sine, l-a angajat ca preot al casei sale, pentru slujba pe care el însuși o înființase. Istoria se sfârșește cu faptul că tânărul a fost obligat să devină preot idolatru pentru o întreagă seminție (Judecători 17.8–18.31). Nu a avut nicio altă șansă.

Omul care își lasă viața în voia sorții – după motoul: „Merg acolo unde lucrurile îmi sunt favorabile“ – trăiește fără nicio țintă. Să nu se mire când viața sa ia deodată o întorsătură nedorită.

De aceea, acum se ridică întrebarea: Chiar vreți să ajungeți într-un loc unde de fapt nu ați fi dorit? Nu ar fi mai bine să dați urmare chemării lui Hristos? El a spus:

„Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“ (Ioan 8.12).