Sămânța bună
O patrie pentru cei fără adăpost
… făcând pace prin sângele crucii Lui.
Coloseni 1.20
Evanghelistul Wilhelm Busch (1897-1966) a călătorit odată pe un vapor cu aburi din America în Germania.
Un steward cu care se împrietenise i-a arătat interiorul vaporului. Pe un culoar slab luminat, Busch s-a izbit de un angajat al personalului cabinelor, care venea alergând dintr-un hol alăturat. Când l-a prins pe bărbatul necunoscut în brațe, evanghelistul a strigat râzând: „Ce fel de pasăre am prins?“. Celălalt a răspuns sfidător: „Am fost cândva preot, apoi fermier, după aceea vagabond și chiar marinar; am încercat un timp să fiu călugăr, dar nici acolo nu am găsit pace“.
Înainte de a pleca mai departe cu ghidul său, evanghelistul l-a întrebat repede pe bărbat cum se numește. Cuvintele acelui om care văzuse lumea și care fusese când vagabond, când fermier, când marinar, când călugăr nu i-au dat pace. Când a ajuns acasă, i-a trimis Noul Testament, nimic altceva.
Câteva luni mai târziu, Busch avea să primească o scrisoare „de nedescris de frumoasă“, după cum spunea el. Ea începea așa: „Acum am găsit pace la Isus cel răstignit și înviat…“.
Aceasta este minunea de la Golgota! La crucea Domnului Isus, cel fără adăpost găsește o patrie. Acolo, cel lipsit de pace găsește odihnă pentru sufletul său. Cine înțelege prin credință dragostea lui Dumnezeu și capitulează înaintea Lui, acela găsește viață, împăcare, iertare și har. Vino la Domnul Isus așa cum ești, roagă-L să-ți ierte păcatele și crede că moartea Lui pe cruce este suficientă pentru a ajunge în cer!