Sămânța bună

Un tânăr angajat a încălcat grav legea, aducând mari prejudicii la locul de muncă. A fost chemat în biroul șefului și se aștepta să fie concediat, ba chiar să fie dat în judecată. Șeful l-a întrebat dacă recunoaște ce a făcut. Atunci tânărul a recunoscut, iar regretele sale erau în mod vizibil unele sincere. „În aceste circumstanțe“, a continuat șeful, „nu te voi da în judecată și voi rezolva eu însumi paguba“.

Foarte mirat, tânărul angajat a tăcut, dar, când a vrut să plece, șeful a mai adăugat: „Tu ești al doilea în această firmă care a avut o mare datorie și vină și căruia i-a fost iertată. Primul sunt eu. Dacă te iert acum, este fiindcă știu din proprie experiență ce înseamnă iertarea. Eu sunt credincios!“.

Această relatare este o ilustrare a felului cum poate un creștin să pună în practică învățăturile Domnului, cu dorința sinceră de a-l ierta pe cel care își recunoaște greșelile. Dacă simțim ce mare vină ne-a fost iertată de Domnul Isus, atunci dăm cu ușurință mărturie despre aceasta și ne dorim împăcarea. Iertarea primită creează o nouă legătură între cel care a păcătuit și cel împotriva căruia se îndreaptă păcatul celui care a păcătuit.

Pentru a putea ierta, de cel mai mare folos este să fim conștienți de starea în care dragostea lui Dumnezeu ne-a găsit pe noi. Și atunci vom fi capabili să arătăm îndurare față de alții și să-i iertăm cu adevărat.