Sămânța bună

Era în anul 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial! Într-un mic sat în apropiere de granița poloneză se afla baza unde era staționată unitatea maiorului Bergmann.

Un tânăr creștin a folosit scurta pauză de prânz pentru a spune evanghelia în sat. Grozăviile și suferința războiului i-au determinat pe mulți să-L caute pe Dumnezeu. Câțiva oameni, care căutau răspuns la întrebările lor, s-au strâns repede în jurul fântânii satului. Evanghelistul a rostit tare cuvintele: „Dumnezeu te iubește și vrea să te elibereze de vină. De aceea Fiul Său a murit!“.

Deodată, un tânăr s-a desprins dintre cei care ascultau, a înaintat spre el cu un rânjet batjocoritor și l-a întrerupt strigând: „Dacă există un Dumnezeu al dragostei care permite această nenorocire, atunci să mă sfâșie în bucăți, așa cum rup eu acum această foaie de hârtie!“. Spunând aceste cuvinte, a luat provocator un bilețel din buzunarul jachetei și l-a rupt cu înverșunare în fața mulțimii.

Mâhnit profund de ocara adusă cerului, creștinul i-a spus: „Pentru tine de asemenea sunt valabile cuvintele Bibliei: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit»“.

A doua zi, toți s-au cutremurat când au citit în ziarul local titlul: Tânăr făcut bucăți de o mașină în fabrica de cherestea! – Dumnezeu răspunde cu putere! El nu Se lasă batjocorit!