Sămânța bună

„Vreau să-mi trăiesc viața la maxim! De ce să mă chinui pentru o viață într-o lume putredă și brutală?“ De doi ani de zile, tânăra aceasta merge din treaptă-n treaptă tot mai în jos. Ar vrea să evadeze din acest mediu pe care îl urăște și, din pură apatie, din dezinteres total față de ce o înconjoară, ajunge să consume și droguri.

Iat-o într-un grup de tineri cărora li se vestește despre Hristos! Stând acolo, ea se gândește la studiile pe care le-a întrerupt, la oboseala acestei vieți care o chinuie. Deodată prinde din zbor cuvintele:

„Dumnezeu vă cunoaște neputința. El a văzut că nu aveți nicio putere, că nu aveți nici cea mai mică speranță de a ieși cu propriile puteri din starea în care vă aflați. Isus Hristos a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.“ Ea se alarmează: „Pierdut? Eu chiar sunt pierdută! Fără speranță! Oare poate face Isus ceva pentru mine?“.

În timp ce unii visează să îmbunătățească lumea și eșuează, Isus ne schimbă inima, căci „din inimă ies gânduri rele“ (Matei 15.19) care duc la fapte rele, din cauza cărora suferim.

Tânăra aceasta înțelege că întreaga lume este ca un vapor naufragiat. Cuvintele lui Isus sunt mâna salvatoare pe care El ne-o întinde. Avem nevoie de brațul Său! Să-l apucăm, ca să ajungem la malul salvator! Acesta este punctul de plecare pentru o viață nouă, plină de speranță, cu Isus Hristos.