Sămânța bună

În timpul slujbei Sale pentru oameni, Domnul Isus a străbătut kilometri fără număr prin țara Israel. Totuși, în câteva locuri ni se spune despre El că „a stat“.

În Matei 13.1, Isus a ieșit din casă și a stat lângă lacul Ghenezaret. Fiindcă oamenii din Israel Îl respinseseră, El S-a îndepărtat de acest popor și Și-a îndreptat mesajul Său către toți oamenii, indiferent de naționalitate. Cu un calm desăvârșit, El le-a spus mulțimilor câteva pilde despre Împărăția cerului și Și-a luat timp special pentru a-i învăța pe ucenicii Săi acest nou adevăr.

Altă dată, Domnul a urcat pe munte și a stat jos acolo (Matei 15.29). Au venit mulți oameni la El și au adus cu ei paralizați, orbi și muți, pe care i-au așezat la picioarele Lui. El S-a îngrijit de ei și i-a vindecat. Fiecare a avut parte de ajutorul Mântuitorului.

În Marcu 12.41 citim că Isus stătea jos în fața cutiei pentru daruri din templu. De acolo, El a privit cât puneau oamenii și a evaluat darul lor. Cât de mult S-a bucurat când o sărmană văduvă a venit și I-a dat lui Dumnezeu tot câștigul ei, arătând astfel că ea aștepta totul de la El!

În tot ce făcea Domnul Isus strălucea gloria Sa. Indiferent că S-a ridicat sau că a stat jos, El a acționat întotdeauna în mod desăvârșit.

Ce Domn vrednic de adorare!