Sămânța bună

Șase sute de locuitori ai unui sat de munte din Mexic le datorează viața turmelor lor vigilente. Aceste animale au simțit, se pare, nenorocirea care se apropia și au fugit. Posesorii lor le-au urmat în goană, în timp ce satul în spatele lor a fost acoperit de o avalanșă de pământ. Aproape toți locuitorii au putut fugi la timp.

Animalele au fost înzestrate de Creator cu instincte sigure; fără puternicul lor reflex de evadare, ele ar ajunge în mari pericole, fără ajutor. Suntem noi, oamenii, mai slabi, pentru că ne lipsesc aceste instincte? Nu, căci pe noi Dumnezeu ne-a înzestrat cu alte daruri. Noi avem minte și deci capacitatea de a auzi, de a recunoaște, de a înțelege, de a trage concluzii.

Dumnezeu ne face atenți în Biblie cu privire la cel mai mare pericol care amenință viața noastră. El ne spune că ne aflăm pe calea spre pierzare, pentru că suntem păcătoși. Fără ajutor, noi ne îndreptăm către cumplita pedeapsă a vinei noastre. „Plata păcatului este moartea“ (Romani 6.23). „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27).

Dumnezeu L-a pedepsit pe Fiul Său în locul nostru, pentru că vrea să ne scape pe noi de judecată. Oricine crede în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este în siguranță față de avalanșa judecății divine. Dar trebuie să luăm în serios atenționarea și să folosim cu încredere Calea de ieșire!