Sămânța bună

În versetul de astăzi, David exprimă printr-un limbaj poetic ceea ce ne preocupă pe mulți, dar probabil că noi o spunem prin cuvinte mai directe: „Aș vrea să renunț la toate aceste lucruri!“.

De multe ori avem parte de lucruri care ne obosesc: probleme la locul de muncă, necazuri în familie, conflicte din cauza bolii și a vârstei înaintate, greutăți în conviețuire. Pentru unii, acestea reprezintă „pâinea zilnică“. Și cum nu întrezăresc nicidecum capătul tunelului, ar dori să plece cât mai departe posibil, într-un loc unde să nu mai audă și să nu mai vadă nimic din problemele acestea. David își dorea aripile unui porumbel pentru a scăpa de toate necazurile.

Bineînțeles că problemele nu se rezolvă astfel. Dumnezeu nu ascultă astfel de cereri, pentru că ele sunt nebune. Oare ceea ce este pentru noi nu vine tocmai de la El? Ceea ce apasă din afară asupra noastră face parte din planul Său înțelept! Din școala lui Dumnezeu este imposibil să fugim!

Nu există așadar nicio cale de ieșire, nicio mângâiere divină? Ba da! Dumnezeu ne dă aripi, dar nu aripile unui porumbel, ci cele ale unui vultur: „Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea; se vor înălța pe aripi ca vulturii; vor alerga și nu-și vor pierde puterea; vor umbla și nu vor obosi“ (Isaia 40.31). Cu încredere în Dumnezeu și cu răbdare obținem putere și curaj pentru a ne avânta în pofida greutăților și pentru a merge mai departe pe calea credinței.