Sămânța bună

În Evrei 2.10-18 vedem cum Domnul Isus îi sprijină pe răscumpărații Săi pe calea către gloria cerească. Pentru aceasta, au fost de îndeplinit două premise:

1. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să devină Om. Deoarece copiii lui Dumnezeu pe care îi duce în cer sunt din sânge și din carne, El a luat parte la ele în același fel. Prin naștere, El a devenit Om, pentru a avea parte de o viață omenească pe pământ. În timpul copilăriei Sale, în timpul cât a profesat meseria de tâmplar și în timpul slujirii Sale, El a cunoscut bine ce înseamnă viața omenească. Acum El poate să-i înțeleagă pe ai Săi și să-i ajute pe calea spre glorie.

Există totuși o mare diferență între El și cei credincioși. Isus a fost fără păcat. De aceea este scris că El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat“ (Evrei 4.15). La El nu a existat niciun punct de atingere cu păcatul. El a fost curat, sfânt și fără păcat.

2. Isus Hristos a trebuit să moară. Prin moartea Sa la cruce, El l-a biruit pe Satan. Murind ca Om fără păcat, a împlinit în mod desăvârșit lucrarea de răscumpărare. Apoi a treia zi a înviat. Prin aceasta, Dumnezeu a confirmat biruința Lui asupra morții și a diavolului. Acum Domnul Isus îi eliberează de sub puterea lui Satan și a morții pe toți cei care cred în El. Ei se află pe calea către cer unde El îi va duce cu siguranță.