Sămânța bună

Era pe o stradă foarte circulată. Autobuzele, mașinile și camioanele formau un lanț nesfârșit și provocau mult zgomot. Pietonii mergeau grăbiți pe trotuare. Deodată, câțiva oameni s-au oprit, deoarece pe marginea străzii mergea un bărbat cu hainele rupte și care înjura fără contenire. Din gura lui ieșeau cuvintele cele mai rele și mai urâte; și nu mai termina odată, iar strada era lungă.

Cei mai mulți pietoni dădeau din cap privind la acel spectacol ciudat; eu însă mi-am adus aminte de versetul de mai sus. Cu siguranță, cel care înjura băuse alcool și astfel nu mai era în toate mințile. Dar ceea ce ieșea acum din gura lui fusese mai înainte în inima lui.

Dacă într-adevăr cuvintele rele din vocabularul unui om n-ar face parte din lumea gândurilor lui, el nici n-ar putea rosti astfel de cuvinte. Și câte înjurături nu mai spun oamenii în fel de fel de ocazii…!

Dumnezeu ia la cunoștință orice înjurătură rostită și El consideră injuriile ca pe ceva rău, ca un semn al răutății. Dar nu numai de înjurături este vorba! În viața noastră sunt multe obiceiuri rele cu care facem mult rău. Împăratul David s-a rugat: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule“ (Psalmul 51.10). Noi înșine nu ne putem curăți; Dumnezeu însă vrea să ne curețe inimile noastre murdare prin credința în Isus Hristos care a murit pentru noi la cruce (Fapte 15.9). Atunci putem să ducem o viață cum Îi place lui Dumnezeu.