Sămânța bună

Dumnezeu îi binecuvântează pe oameni, susținându-i cu hrană! Astăzi, din ce în ce mai puțini oameni mai au contact cu agricultura, astfel că mulți nu mai sunt conștienți că hrana depinde de natură. În ziua de astăzi putem fi, bineînțeles, foarte creativi cu plantele și, astfel, să le rafinăm: putem să le schimbăm forma, culoarea și gustul, le putem face rezistente la insecte și boli, mai tolerabile, chiar să le falsificăm.

Dar ceva totuși nu putem face: nu putem crea hrana! Putem cultiva, selecta și modifica genetic – dar ca materie primă avem nevoie întotdeauna de o sămânță. Fără sămânță nu există creștere! Iar sămânța vine de la Dumnezeu, care a spus la creație: „Pământul să producă vegetație [sau legume, cereale], plante cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după specia lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ“ (Geneza 1.11).

Așadar, Dumnezeu este Acela care Se îngrijește de mine zilnic să am pâine, fructe, legume, carne și pește. Indiferent dacă sunt sau nu conștient de acest fapt, eu sunt dependent în fiecare zi de Dumnezeu. El îmi dă de mâncare, fără El nu pot trăi! În fiecare an, după iarnă vine o primăvară și în fiecare an Dumnezeu dă seminței putere să germineze, să încolțească, să crească și să rodească.

Dumnezeu m-a făcut și tot El mă ține în viață. De ce? Pentru că mă iubește. Pentru ce? Ca să-L onorez, să-L laud, să-I mulțumesc: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!“ (Psalmul 103.2).