Sămânța bună

Femeia se dusese deja la culcare, pentru că era târziu. Trecuse mult de miezul nopții când bărbații au intrat în casă. Soțul i-a ordonat soției: „Haide, femeie, ridică-te și fă-ne o cafea bună! Am adus oaspeți cu mine“.

Toți se gândeau că vor auzi un potop de cuvinte urâte, așa cum erau obișnuiți. Dar nu! Femeia nu a spus niciun cuvânt respingător. Curând s-a auzit zgomot de cești și, la scurt timp, ea le aducea cafea aburindă. Acest lucru i-a calmat pe acești bărbați agitați și ei s-au simțit rușinați în fața unei femei atât de liniștite și de blânde. În cele din urmă, unul dintre ei, mărturisindu-i despre pariul care i-a adus acolo, a întrebat-o: „Cum puteți fi atât de amabilă cu niște oameni ca noi? Cum de reușiți așa ceva?“.

Ea a spus: „Cu durere văd că soțul meu face tot ce poate pentru a se ruina. Are doar o singură viață, căci pentru bețivi nu există viață veșnică. De aceea vreau să-i fac viața aceasta pământească – pentru că doar pe ea o are, dar și pe aceasta și-o tot scurtează – cât mai plăcută posibil“.

Oaspeții, treziți din beție, au plecat curând acasă în liniște. Soțul însă i-a spus soției: „Spune-mi, femeie, chiar îți pasă atât de mult de mântuirea sufletului meu?“. Când a văzut lacrimile din ochii ei – pentru că ea începuse să plângă impresionată de faptul că așa de blând nu-și auzise soțul vorbindu-i niciodată – a izbucnit și el în plâns și și-a regretat vina. Au îngenuncheat împreună și Domnul Isus l-a ajutat pe acel bărbat să devină un alt om.