Sămânța bună
Nu pe drepți, ci pe păcătoși!
Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să-i chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință“.
Luca 5.31,32
Să nu spuneți că ați fi prea răi; Hristos a venit, pentru că noi suntem răi!
Să nu spuneți că ați fi prea nefericiți; Hristos a venit, pentru că noi suntem nefericiți!
Să nu spuneți că răul ar fi prea mare; nimic nu-i prea mare pentru Dumnezeu!
Mulți oameni sunt dispuși să asculte câte ceva despre Dumnezeu, cu condiția să nu se spună prea mult despre dreptatea și sfințenia Sa. Dar nici despre har nu doresc să audă nimic, pentru că acest cuvânt implică vina, iar omul se simte astfel umilit.
Ceea ce este decisiv nu este ceea ce gândim noi despre Isus Hristos, ci mai degrabă relația personală pe care o avem cu El. Într-o zi, mulți Îi vor spune: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? … Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“. El le va spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege“ (Matei 7.22,23).
Credința nu este un salt în necunoscut. Este, într-adevăr, un salt în invizibil, dar spre o Persoană cunoscută.
Uneori suportăm încercările grele ale vieții cu mai multă răbdare decât iritările mici, zilnice. În greutățile mari simțim că este necesar să punem jos povara înaintea lui Dumnezeu, în timp ce problemele mici, zilnice, vrem să le rezolvăm singuri, cu propria noastră putere.