Sămânța bună

Cei mai mulți oameni L-au disprețuit pe Isus Hristos. În Psalmul 109, El rostește o plângere:

Mă înconjoară cu vorbe pline de ură și se războiesc fără temei cu Mine.

În timp ce Eu îi iubesc, ei Îmi sunt vrăjmași; dar Eu alerg la rugăciune.

Ei Mi-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Mea.

Sunt sărac și lipsit și Îmi este rănită inima înăuntrul Meu.

Pier ca umbra care se lungește, sunt aruncat încoace și încolo ca o lăcustă.

Am ajuns de batjocura lor; când Mă privesc ei, dau din cap.

Însă Dumnezeu L-a onorat! În Psalmul 110, El Îi spune lui Isus Hristos: „Stai la dreapta Mea!“. Cu acest loc L-a învrednicit Dumnezeu! El avea un singur loc de cinste la dreapta Sa. Și acest unic loc este al Aceluia care pe pământ a fost disprețuit de oameni, dar care a trăit spre onoarea lui Dumnezeu.

În cuvântul „Stai!“, pe care Dumnezeu I-l spune Domnului Isus, sunt două aspecte. Pe de o parte, slujba Lui pe pământ s-a încheiat. Slujitorul neobosit al lui Dumnezeu poate să Se așeze (Marcu 16.19). Pe de altă parte, lucrarea Lui de răscumpărare este terminată. Nimic nu mai trebuie adăugat. Dumnezeu a primit-o pe deplin (Evrei 10.11,12).