Sămânța bună
Să se lase cel rău de calea lui
Să se lase cel rău de calea lui și omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.
Isaia 55.7
După o evanghelizare, un tânăr a venit la vorbitor și i-a spus: „Dumneavoastră prostiți oamenii! Puteți să-mi dovediți că există Dumnezeu?“. Cel întrebat s-a gândit puțin și a spus: „Da, cu o condiție“. — „Și care ar fi aceasta?“ — „Să vă deschideți sincer viața în fața lui Dumnezeu.“ Tânărul l-a privit mirat pe evanghelist. După o scurtă pauză, a început să-și spună povestea: cum ajunsese la droguri și cum își procura bani prin furturi. Și-a golit acolo toată povara vieții sale. Cei doi s-au retras într-o cameră alăturată și s-au rugat. Tânărul a spus totul înaintea lui Dumnezeu; a fost o mărturisire sinceră și amănunțită. Tânărul a înțeles că Isus Hristos a murit și pentru el și că Dumnezeu îi iartă totul, pentru că Răscumpărătorul a plătit pentru vina păcatelor sale. Peste fața sa palidă a trecut o rază de lumină și I-a mulțumit lui Dumnezeu din toată inima pentru iertare. După aceea a spus: „Mă duc acum la poliție. Vreau să pun în rânduială și față de oameni relele făcute“.
Cine a produs această schimbare de gândire? Dumnezeu Însuși! Acest tânăr L-a cunoscut în acele momente și a simțit că El există. Dumnezeu i S-a arătat în marea Lui îndurare.
Și acum, orice om, care mărturisește înaintea lui Dumnezeu toată viața sa împovărată de păcate, primește iertarea după care sufletul său a tânjit, cu siguranță, de mult timp. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea … Și Tu ai iertat vina păcatului meu“ (Psalmul 32.5).