Sămânța bună

Într-o comună a venit un nou preot, un om cu frică de Dumnezeu, care, după ce și-a luat slujba în primire, a început să îi viziteze pe locuitorii comunei. Într-o zi, intrând în curtea unui gospodar și negăsind-o decât pe soție, după ce a salutat-o respectuos, i-a pus numai această întrebare: „Stimată doamnă, locuiește Domnul Isus în casa aceasta?“.

Femeia, surprinsă de acea întrebare ciudată, n-a dat niciun răspuns. Preotul a plecat. Seara, venind acasă soțul, soția i-a spus despre vizita noului preot.

„Noul nostru preot a fost astăzi la noi și…“ — „De ce a fost?“, a întrebat nerăbdător soțul să afle scopul vizitei preotului. „Nu știu care a fost motivul vizitei sale. M-a întrebat doar dacă locuiește Domnul Isus în casa noastră!“ — „Și ce i-ai răspuns?“ — „Nimic! N-am știut ce să-i răspund!“ — „Dar bine, draga mea, trebuia să-i spui că noi suntem buni creștini, că suntem religioși, că…“ — „Dar el nu m-a întrebat dacă suntem creștini sau religioși.“ Soțul a continuat: „Trebuia să-i fi spus că mergem la biserică“. — „Dar nu m-a întrebat nici dacă mergem la biserică.“ — „Atunci trebuia să-i fi spus că îi ajutăm pe săraci și căutăm să facem fapte bune.“ — „Dar nici despre săraci sau despre fapte bune nu m-a întrebat. El m-a întrebat clar și răspicat: Locuiește Domnul Isus în casa aceasta?“

Cine locuiește în casele noastre?