Sămânța bună

Iarna, când șoselele sunt acoperite cu zăpadă, deseori se produc accidente grave în care sunt implicate animalele sălbatice care traversează în goană drumul. Contrastul dintre sângele animalului rănit și zăpada imaculată este în astfel de situații impresionant. Și tocmai acest contrast este folosit de Dumnezeu în textul de astăzi, pentru a ne prezenta în mod figurat cât de întunecate sunt păcatele noastre în ochii Săi și cât de curați devenim când suntem spălați: albi ca zăpada!

Desigur, aceasta nu se poate întâmpla împotriva voinței noastre. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. El lasă ca fiecare să decidă de bunăvoie. Oricine înțelege că nu poate rezista înaintea lui Dumnezeu cu păcatele sale, să dea curs acestei invitații și să se lase curățat de El.

Când ne gândim la cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, înțelegem că propriile noastre fapte, oricât ar fi de bune, nu pot face această curățare.

Ajutorul vine din exterior, în Persoana lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Isus a purtat păcatele tuturor oamenilor vinovați care își recunosc starea și acceptă lucrarea salvatoare. Isus Hristos a împlinit la crucea de la Golgota lucrarea de răscumpărare, care este suficientă atât pentru Dumnezeul cel sfânt, cât și pentru păcătosul conștient de vină. Dar fiecare om trebuie să o accepte personal.