Sămânța bună

Să-L privim pe Domnul pe de o parte pe așa-numitul munte al schimbării la față și, pe de altă parte, pe cruce – două contraste – și să cugetăm la câteva deosebiri impresionante:

• Pe munte, fața Domnului a strălucit ca soarele (Matei 17.2), în timp ce, pe cruce, fața Îi era desfigurată și înfățișarea Lui se deosebea mult de cea a fiilor oamenilor (Isaia 52.14).
• Pe munte, hainele I s-au făcut albe ca lumina (Matei 17.2); la cruce însă „au împărțit hainele Lui între ei“ (Matei 27.35).
• Pe munte I s-au alăturat doi bine cunoscuți bărbați ai lui Dumnezeu (Matei 17.3); pe cruce a fost răstignit între doi tâlhari (Matei 27.38).
• Pe munte a avut parte de norul luminos al prezenței lui Dumnezeu (Matei 17.5); la cruce era întuneric și Domnul a fost părăsit de Dumnezeu (Matei 27.45,46).
• Pe munte s-a auzit glasul Tatălui, care Și-a exprimat plăcerea în Fiul Său (Matei 17.5); la cruce, Dumnezeul cel sfânt nu I-a răspuns Fiului Său (Matei 27.46).

Domnul slavei, care va stăpâni cât de curând peste toată lumea, S-a lăsat răstignit pe cruce ca cei care cred să aibă salvare.