Sămânța bună

Alvar locuia în Laponia, Finlanda. Niciodată nu se purtase corect și pentru el nu conta dacă renii pe care îi sacrifica aparțineau propriei sale turme sau turmei vecinului. Înșela pe cine putea. Din când în când, Alvar se ducea în satul îndepărtat Kirchdorf, dar nu pentru a merge la biserică, ci pentru a face cumpărături și pentru a se aproviziona cu băuturi alcoolice.

Alvar a trăit ani de zile fără să întrebe de Dumnezeu. Apoi a avut loc o trezire spirituală în Laponia și mulți oameni dedați odinioară băuturilor alcoolice au devenit liberi de acest viciu, iar hoții au înapoiat bunurile furate. Efectele trezirii erau vizibile pentru toți.

Și Alvar a auzit evanghelia și s-a întrebat: Să fie, într-adevăr, fiecare om un păcătos pierdut? I se părea cam exagerat acest gând! El considera că nu făcuse niciodată vreun rău deosebit. Într-o zi însă, pe când se ocupa de renii lui, s-a gândit încă o dată la această întrebare. Și atunci i s-au deschis ochii și parcă tot filmul vieții lui îi trecea prin față și a trebuit să admită că era un păcătos. A înțeles că predicatorul avusese dreptate, anume că el trebuia să se decidă: ori în continuare pe calea cea lată, ori acum să aleagă calea cea îngustă care duce la viață.