Sămânța bună
Să ne gândim și la ceilalți
El, cel dintâi, l-a găsit pe fratele său Simon … Și l-a adus la Isus.
Ioan 1.41,42
Un om de afaceri era pe punctul de a intra într-un restaurant când a văzut un băiat sărac care își turtea nasul de fereastră și se uita înăuntru. „Îți este foame?“, l-a întrebat bărbatul. Băiatul a răspuns timid: „Da“. Bărbatul l-a luat înăuntru și i-a comandat o masă copioasă. Dar băiatul nu prea voia să mănânce și se uita mereu la fereastră.
„De ce nu mănânci? Ai spus că ți-e foame.“ — Atunci copilul i-a răspuns: „Băiețelul care se uită prin fereastră este fratele meu mai mic. El stă flămând afară și mă privește…“.
Oare noi, după ce am găsit pacea și iertarea păcatelor la Domnul Isus, ne mai gândim la ceilalți care nu-L cunosc pe Mântuitorul? Andrei, despre care am citit în versetul de astăzi, s-a gândit la alții și a căutat mereu să-i aducă pe oameni la Mântuitorul. Mai întâi l-a adus pe fratele său, Simon. Doi ani mai târziu, l-a dus la Domnul Isus pe băiatul care avea cinci pâini de orz și doi pești (Ioan 6.8,9). Când Isus Hristos a fost în Ierusalim, cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Andrei I-a vorbit despre grecii care doreau să-L vadă (Ioan 12.20-22).
Să luăm exemplu de la Andrei! Noi toți, care am găsit mântuirea prin credința în Domnul Isus, să-i aducem pe semenii noștri la Mântuitorul!