Sămânța bună

La scurt timp după întoarcerea mea la Dumnezeu, soția unui prieten a fost internată în spital cu diagnosticul leucemie. Situația era fără speranță și numai soțului ei i se permitea să o viziteze.

Pentru a-i face o mică bucurie, i-am dus un buchet de flori, care urma să-i fie înmânat de personalul medical. Spre uimirea mea, asistenta m-a întrebat dacă nu vreau să i-l duc eu însumi. Înainte să-mi revin complet din uimire, am fost echipat cu halat, bonetă, mască și mănuși. Cu inima bătându-mi puternic și astfel „blindat“ am intrat în salon.

Mi-am dat imediat seama că Dumnezeu a aranjat această vizită, ca să-i spun acelei bolnave în fază terminală ce a făcut Domnul în viața mea, că acum El este Mântuitorul meu și că mi-a iertat toată povara mea. „Dragă Margareta, vino la Isus Hristos; El te iubește. Mărturisește-ți păcatele înaintea Lui. El vrea să te mântuiască! Deși nimeni nu are voie să te viziteze, Dumnezeu m-a trimis aici, în harul Său, doar ca să-ți spun acestea.“ Femeia mă privea cu ochii mari. Chiar dacă nu spunea nimic, am observat că era profund emoționată.

A doua zi dimineața m-a sunat soțul ei și mi-a spus că a murit aseară. Am lăudat bunătatea lui Dumnezeu care i-a prilejuit acestei femei, în ultimul moment, să audă vestea bună a împăcării cu Isus. Nu știm dacă a folosit șansa, vom vedea în veșnicie.