Sămânța bună

Într-o vară mi-am petrecut concediul la o gospodărie țărănească. La prima cină pe care am luat-o împreună, atât familia și personalul, cât și oaspeții s-au ridicat în picioare, iar proprietarul pensiunii s-a rugat și a mulțumit pentru mâncarea gustoasă. Am rămas uimit.

După terminarea mesei, fiul țăranului, un băiețel de 5 ani, m-a întrebat: „Îmi povestești ceva despre Domnul Isus?“. – Ce să-i spun copilului? Nu știam nimic despre El! Pentru că micuțul mă privea plin de nerăbdare, am început să-i povestesc despre vaci, cai și oi. Dar el m-a întrerupt: „Nu despre acestea, ci despre Domnul Isus“. Când i-am spus că nu știu nimic despre El, copilul a dat din cap dezaprobator și a spus: „Nu știi nimic despre El? Și ești atât de mare!“.

În următoarea seară am venit intenționat mai târziu la masă, însă stăpâna casei îmi rezervase porția de mâncare. Am vrut să încep să mănânc, dar micul meu prieten s-a așezat înaintea mea și a spus foarte serios: „Mai întâi trebuie să te rogi!“. Deoarece șovăiam, el și-a împreunat mâinile și s-a rugat: „Doamne Isuse, binecuvântează această mâncare. Amin!“. Mai târziu în camera mea m-am rugat pentru prima dată în viața mea: „Doamne, Tu ești Dumnezeu în această casă. Fii și Dumnezeul meu!“. – Și El a devenit Dumnezeul meu! I-am mărturisit păcatele și L-am primit pe Isus Hristos ca Mântuitor al meu.