Sămânța bună

Mulți oameni din zilele noastre nu mai cred în Dumnezeu. Ei văd creația lui Dumnezeu, se bucură de frumusețile ei, dar nu vor să creadă într-un Dumnezeu care a creat totul. Mai degrabă se refugiază în teoriile despre apariția vieții și a naturii, care demonstrează că totul a apărut fără Dumnezeu, deși au și pentru aceste declarații nevoie de foarte multă credință – dar nu de credință în Dumnezeu.

Dumnezeu însă este îndelung-răbdător, pentru că „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință“ (2 Petru 3.9). El Se arată prin creație, căci „însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii“ (Romani 1.20). El ne vorbește însă și prin conștiință, care este glasul din noi care ne avertizează permanent și care mărturisește că există valori morale și legi și că, dacă acționăm împotriva lor, nu putem rămâne nepedepsiți. Faptul că deosebim între ceea ce este drept și nedrept și între ceea ce este bun și rău ne diferențiază pe noi, oamenii, de animale.

Fiecare om are și o anumită cunoștință despre Dumnezeu și El „a pus în inima lor și veșnicia“. Toate acestea le-a făcut Dumnezeu, pentru ca omul să se întoarcă la El și să nu fie judecat din cauza păcatelor când „Dumnezeu va judeca prin Isus Hristos lucrurile ascunse ale oamenilor“ (Romani 2.16).