Sămânța bună

Ucenicii traversau cu barca lacul Ghenezaret. Ei vâsleau din răsputeri, dar înaintau foarte puțin, „căci vântul le era împotrivă“. În primele ore ale dimineții, Isus a venit la ei pe apă. Ucenicii obosiți s-au gândit mai întâi că este o fantomă și au țipat de frică, dar Isus i-a liniștit: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!“.

Când Petru a auzit că este Isus, a vrut să fie imediat aproape de El: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape“. Isus i-a spus: „Vino!“. Și Petru a coborât din barcă și a mers pe apă pentru a veni la Isus. Dar deodată a simțit vântul mult mai amenințător și mai puternic decât înainte când se afla în barcă. Și apoi mai era gândul că merge pe apă, iar apa nu avea nicio bârnă! Petru a intrat în panică. A început să se scufunde și a strigat: „Doamne, scapă-mă!“. Și imediat Isus a fost lângă el, l-a prins de mână și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“.

Când Petru s-a uitat la vânt și la valuri, a pierdut contactul vizual cu Domnul său. Cine se află pe cale cu Isus Hristos și se uită la împrejurările vieții, și nu la Isus, își pierde echilibrul. Dar cine cheamă „Numele Domnului“ prin credință, acela va putea traversa cu Domnul cele mai instabile situații din viață.