Sămânța bună

Am intrat în discuție cu vecinul meu. „Dumneavoastră vă merge bine“, a spus el suspinând. „La dumneavoastră domnește cel puțin pacea. Dar la noi? Eu nu mă mai pot înțelege cu soția. Nu vreau să mă despart de ea, dar nu mai suport cearta aceasta fără sfârșit! Dumneavoastră chiar vă merge bine.“ — „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru“, i-am răspuns eu. „Pacea pe care o avem se datorează faptului că Îl avem pe Domnul în casă.“ — „Tocmai aceasta este problema și la noi: cine să fie domn în casă. Să o auziți pe soția mea!“ — „La noi în casă, Stăpân este Domnul Isus.“ Vecinul s-a uitat mirat la mine, pentru că nu înțelegea ce îi spuneam. Apoi a spus puțin iritat: „Cu siguranță, nici la dumneavoastră nu este în fiecare zi soare, mai există și probleme“. — „Din nefericire, da“, a trebuit să recunosc. „Dar, pentru că Domnul Isus este la noi, lucrurile se pun imediat în ordine. El ne iartă și ne ajută.“ — „Cum?“, a vrut el să știe.

„Vă povestesc o întâmplare din viața bunicului meu. Odată a avut și el o ceartă cu soția lui. La final a trântit ușa și a plecat. Ea a rămas îmbufnată. Dar, după câteva minute, bunicul a intrat și a spus: «Pe noi doi Domnul ne-a unit. De aceea, să ne împăcăm!». Zicând acestea, a sărutat-o. Vedeți, în această căsnicie, etalonul era dragostea lui Isus Hristos. Când bunicii mei se gândeau la Domnul Isus și la faptul că El a murit pentru ei la cruce, atunci se împăcau.“