Sămânța bună

Am fost crescut într-o familie creștină și Biblia a fost pentru mine o carte sfântă. Am devenit membrul unei biserici și m-am implicat mulți ani în activitățile ei. În această perioadă am vorbit deseori cu preoți, dar niciodată niciunul nu m-a întrebat dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. – Am planificat evenimente bisericești, am administrat bani, am organizat concerte în biserică, dar nimeni nu s-a interesat niciodată de relația mea personală cu Dumnezeu.

Apoi m-am întâlnit cu un prieten și i-am povestit cât de mult s-a schimbat biserica în ultimele decenii și că a devenit mai atractivă. El mi-a spus: „Poate că așa este. Dar este predicată acolo evanghelia așa cum o găsim în Biblie? Se spune acolo că fiecare om trebuie să se întoarcă personal la Dumnezeu, că fiecare om trebuie să fie născut din nou?“. L-am întrebat atunci pe prietenul meu ce vrea să spună cu acestea și el și-a luat timp să-mi explice: „Un om nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu și prin credința în Isus Hristos: «Celui căruia îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!» (Apocalipsa 22.17). Aceste cuvinte se referă la fiecare personal!“. Atunci am înțeles că nu mă poate salva faptul că sunt membrul unei biserici sau că lucrez într-o biserică. Eu personal trebuia „să mă nasc din nou“.