Sămânța bună

Prietenul meu este student și lucrează în timpul vacanței intersemestriale în domeniul construcțiilor. Colegii lui au aflat că el crede în Domnul Isus și au început întrebările: „Băiete, mergi în fiecare duminică la adunare?“. — „Desigur!“ — „În fiecare duminică? Ești nebun?“ — „Nu“, a spus el, „merg și în timpul săptămânii la ora biblică.“ Atunci toți i-au spus: „Băiete, ești nebun! Cum poți să crezi lucruri atât de învechite!? Creștinismul a dat faliment, în ciuda faptului că a durat două mii de ani“.

Tânărul creștin a tăcut tot acest timp. Când băieții au terminat, el le-a spus: „Dacă aceasta este poziția voastră față de credința creștină, înțeleg că voi toți nu mergeți deloc la biserică și ați devenit atei“. După o tăcere îndelungată, un muncitor mai în vârstă a răspuns: „Ce vrei să spui? Și eu sunt creștin și cred în Dumnezeu“. Apoi și ceilalți au spus: „Chiar te consideri mai bun ca noi? Și noi avem credința noastră“. Deodată toți încercau să-l convingă de faptul că și ei sunt religioși. Când au tăcut, tânărul le-a răspuns: „Atunci de ce mă batjocoriți?“.

Nu-i așa că există oameni ciudați? Nu vor să fie cu totul creștini, ci doar puțin religioși. Însă un creștin pe jumătate este o întreagă absurditate; cel pe jumătate nehotărât nu este un creștin adevărat. Ia o hotărâre serioasă și urmează-L pe Domnul din toată inima!