Sămânța bună
Renunțarea la alcool
Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roșii?
Proverbe 23.29
În lumea aceasta este mult necaz și suferă atât adulții, cât și copiii. Odată mă aflam în vizită la o familie. Totul era foarte frumos aranjat. Stăpâna casei povestea: „Familia noastră ar putea fi fericită. De curând am sărbătorit nunta de argint. Venitul este foarte bun, nu ne lipsește nimic. Dar dacă nu ar fi alcoolul…!“. Sărmana femeie fugise de mai multe ori de acasă când soțul ei venea băut. Deseori dormise în mașină. Vecinii o înștiințau când acesta pleca și atunci intra în casă. Odată însă, el a fost acasă când ea a intrat. Atunci, într-o furie necontrolată, soțul a prins-o și a aruncat-o pe scări în jos… „Atunci s-a rupt ceva în mine“, mi-a spus femeia aproape șoptit. „Acum vreau să plec cu fiica mea, nu mai suport.“
Câți „ochi roșii“, câte vaiete, câte oftări, câte certuri, câte răni sunt în multe case unde domnește alcoolul! Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează și ne spune ce se întâmplă cu cei care se dedau băuturii: „Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, … inima îți va vorbi lucruri stricate. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unul catarg“ (Proverbe 23.31-34).
Cine Îi deschide Domnului Isus ușa inimii nu mai are poftă de alcool.