Sămânța bună

Într-o zi de vară, Luca, un băiat de paisprezece ani, stătea pe o poieniță în apropierea unei biserici cu turlă. Știa că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să-I recunoască Domnului Isus păcatele sale, pentru a primi iertarea, dar își spunea de multe ori: „Mai am timp“. — „Dar, de fapt, cât timp mai am?“, s-a întrebat deodată nesigur. „Ce se va întâmpla dacă mâine mă voi îmbolnăvi grav și ar fi prea târziu?“ — De curând, predicatorul spusese: „Hotărăște-te acum pentru Hristos!“.

Apoi s-a gândit la prietenii lui. „Vor râde de mine și nu vor mai vrea să vorbească cu mine. Și nu voi mai putea face împreună cu ei multe lucruri care îmi plac.“

„Dar nu vreau să merg în pierzare!“ Cugetând astfel, privirea lui Luca a căzut pe vechiul orologiu de pe turnul bisericii pe care se puteau citi cuvintele: „Acum sau când?“. Aceste cuvinte au atins inima sa. Oricât a încercat să nu se mai gândească la ele, întrebarea răsuna tot mai puternic în inima lui: „Acum sau când?“.

„Când mă voi întoarce la Domnul Isus?“ — „Acum vreau să mă pocăiesc!“ Nu mai putea să amâne și s-a rugat Domnului Isus: „Doamne Isuse, primește-mă! Tu ai murit la cruce și pentru păcatele mele. Vreau să mă încred în Tine“. În acea oră, pacea și bucuria au inundat inima sa.