Sămânța bună

În viață există un timp când omul se naște și un timp când moare. Moise spune în Psalmul 90.10: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm“. În versetul 12 adaugă: „Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!“. Omul dă dovadă de înțelepciune, dacă se gândește că va trebui să moară cândva (Evrei 9.27).

Numai Dumnezeu are dreptul să stabilească momentul nașterii și momentul morții. Oamenii care trăiesc fără El intervin în acest drept divin – fie la începutul vieții omenești prin avort, fie la sfârșitul ei prin eutanasie.

Versetul de astăzi poate fi aplicat și la viața spirituală: există un timp când omul poate să fie născut din nou. Acest timp este acum și astăzi. În 2 Corinteni 6.2 citim: „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“. Iar în Evrei 3.15: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“. Cine nu folosește timpul de har pentru a fi născut din nou va avea parte de moartea a doua în iad, adică veșnica despărțire de Dumnezeu. Să nu facem ca faraon, despre care se spune că „a lăsat să treacă clipa potrivită“ (Ieremia 46.17)!