Sămânța bună
Perla fără seamăn (1)
Suntem noi mai buni? Nicidecum! Fiindcă mai înainte i-am acuzat pe toți, fie iudei, fie greci, că sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om drept, nici unul măcar“.
Romani 3.9,10
Un val mare a fost urmat de multe clipociri și pe urmă apa de sub pod s-a liniștit. Pe acel pod indian stătea un misionar american, cu ochii pironiți la locul acela. Deodată a apărut un cap negru și o pereche de ochi strălucitori care priveau în sus. Bătrânul indian căutător de perle a urcat pe pod, zâmbind și scuturându-și apa de pe trupul uns.
„Rambhau, aceasta a fost una dintre cele mai frumoase sărituri pe care le-am văzut!“, a spus misionarul David Morse. „Uită-te la aceasta“, a zis Rambhau, luând o stridie dintre dinți. „Cred că o să fie bună.“ Morse a luat-o și, pe când încerca să o desfacă cu un briceag, Rambhau scotea alte stridii din traista de in. „Rambhau! Uită-te!“, a strigat Morse. „Este o comoară!“ — „Da, este bună“, a răspuns scufundătorul. „Bună!? Ai mai văzut tu vreodată vreo perlă mai frumoasă? Este perfectă, nu-i așa?“ Morse a întors-o pe toate părțile, apoi a dat-o indianului.
„Oh, da, există perle și mai bune, mult mai bune. Am eu una…“ – vocea i se pierdu. „O vezi pe aceasta? Are imperfecțiuni: aici pete negre, această adâncitură; chiar ca formă, este cam lunguiață. Totuși este o perlă bună. Este exact cum spui tu despre Dumnezeul tău. Oamenii se văd pe ei înșiși ca fiind perfecți, dar Dumnezeu îi vede exact așa cum sunt.“