Sămânța bună

Un pescar se întorcea la mal după un mare succes la pescuit. În barca lui era un vas mare cu raci. Înainte de a-i duce la piață, s-a așezat la soare și a tras un pui de somn. Un trecător l-a trezit spunându-i: „Omule, racii pleacă în curând, dacă tu dormi“. Dar pescarul a râs, răspunzând: „Nicio grijă! Niciunul nu ajunge să treacă de marginea vasului! Imediat ce unul s-a cățărat puțin și își caută libertatea, vine un altul și se agață de el, iar de acesta, un altul. Astfel, povara primului devine prea mare. El se desprinde de margine și astfel cad toți iarăși în vas. Racii se îngrijesc singuri de acest lucru, să nu scape vreunul. Astfel că eu pot trage liniștit un pui de somn!“.

Câți oameni nu sunt trași înapoi când stau în fața deciziei de a se întoarce la Dumnezeu! Ei se gândesc: „Ce vor spune părinții mei, prietenii mei, vecinii mei, dacă eu cred în Isus Hristos?“. Cu toate că ei știu că este în joc salvarea lor veșnică, se lasă împiedicați, prin legături de familie și de prietenie, de la a se pocăi și a accepta evanghelia harului. Ei rămân sclavii diavolului și ai păcatului, pentru că se tem de osânda omului. Nu este trist acest fapt?

Dar tu? Vrei să mergi în pierzare pentru veșnicie de frica batjocurii celor din jur?

Ce s-așteptăm, când Isus chiar ne roagă să îndrăznim să venim …?
—W. L. Thompson, 1880