Sămânța bună
Purtare de grijă (2)
Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui față de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa.
Tit 3.4,5
Nouă zile și nouă nopți medicul a supravegheat-o continuu pe femeia grav bolnavă. În sfârșit, febra mare a cedat. Când și-a revenit, fiind pe deplin conștientă, o asistentă medicală indiană i-a povestit cum s-a ocupat medicul de ea.
„De ce a făcut aceasta?“, a întrebat-o femeia. „Eu sunt doar o indiană și el este un alb. Propriul meu popor m-a dat afară, iar el m-a adus aici și mi-a dat iarăși viață. De ce a făcut aceasta?“ Asistenta medicală i-a răspuns: „Dragostea lui Hristos l-a determinat să facă așa“. — „Ce este dragostea lui Hristos?“, a vrut să știe bolnava. „Eu nu am auzit despre așa ceva. Ce vrei să spui?“ După câteva zile, bolnava a înțeles cine este Isus Hristos și ce a făcut El pentru ea prin dragostea Lui nemărginită. A înțeles de asemenea că trebuia să ia o hotărâre: oare se putea dezice de credința păgână, care i-a adus numai frică și suferință, și să-L primească pe Isus Hristos ca Salvator și Domn al ei?
În timp ce vorbea cu conducătorul spiritual al misiunii despre această hotărâre, a apărut deodată în ușă și medicul care o salvase, ca să vadă care mai era starea ei. Fața ei s-a luminat, s-a îndreptat spre misionar și a zis: „Dacă Isus Hristos este la fel ca medicul acesta, atunci vreau să mă încredințez Lui pe deplin“.