Sămânța bună

Fiul nostru Louis tocmai învață să numere de la unu la doisprezece. El numără tot ce vede – jucării, pomi. El numără și acele lucruri pe care noi, adulții, le-am trecut cu vederea, de pildă florile sălbatice de la marginea drumului sau fructele de pădure dintr-un desert rafinat.

Louis mă învață astfel ce trebuie să număr. Adesea seara mă gândesc doar la ceea ce ar fi trebuit să rezolv și număr lucrurile care îmi împovărează inima. Însă Dumnezeu dorește să mă gândesc și la ceea ce mi-a dăruit El astăzi: o rugăciune ascultată, un cuvânt încurajator din Biblie, o mâncare delicioasă, ocrotire în trafic și multe altele… Când enumăr cadourile lui Dumnezeu dăruite zilnic, duhul de îngrijorare este alungat și mulțumirea îmi inundă inima.

Fiul nostru are o problemă la numărat: dacă sunt mai mult de douăsprezece mașini, case, flori etc., el nu știe să numere mai departe și atunci trebuie să înceapă de la unu.

Și mie îmi este imposibil să pun pe o foaie de hârtie toate dovezile bunătății lui Dumnezeu, dar mă pot alătura psalmistului care, când s-a rugat lui Dumnezeu, a spus: „Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai înmulțit lucrările Tale minunate și planurile Tale față de noi; nimeni nu poate să le înșiruie înaintea Ta. Aș vrea să le vestesc și să vorbesc despre ele“ (Psalmul 40.5).