Sămânța bună
Bunătatea nu înseamnă nici slăbiciune, nici uitare, nici compromis
Domnul, Domnul Dumnezeu este plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și adevăr; El, care Își ține îndurarea până în mii de generații, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat.
Exod 34.6,7
Uneori oamenii spun: „Dumnezeu este atât de bun, încât îi va mântui la final pe toți oamenii“.
Dar bunătatea nu înseamnă slăbiciune. Dumnezeul cel viu în care credem nu este numai dragoste, El este și lumină, El este sfânt și drept. Dumnezeu este credincios, Își respectă cuvântul dat și face ceea ce a promis – atât cu privire la judecată și la pedeapsă, cât și cu privire la har și la iertare.
Bunătatea nu înseamnă nici uitare. Chiar dacă greșelile noastre au fost făcute cu mult timp în urmă, atât timp cât nu am recunoscut înaintea lui Dumnezeu vina noastră, El nu o iartă și nici nu o „uită“. Dar, dacă o recunoaștem, El o iartă în totalitate și pentru totdeauna. Și El face acest lucru, pentru că Fiul Său Isus Hristos a suportat pedeapsa pe care noi toți, care credem în El, am meritat-o. Dumnezeu îl declară pe cel credincios ca fiind drept, ca și când nu ar fi păcătuit niciodată.
Bunătatea nu înseamnă nici compromis. Să nu gândim că Dumnezeu tolerează păcatul, nici că El apreciază bunele noastre intenții și, ca urmare, nu Se uită la minciunile și la abaterile „mici“, ci judecă doar greșelile „grave“! Dumnezeu este dragoste, însă El este și drept. Iar cei care refuză harul Său nu vor scăpa de judecata Sa.