Sămânța bună

Au trecut câteva milenii de când Dumnezeu i-a adresat aceste cuvinte lui Avraam și i-a cerut să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac. Avraam nu a putut înțelege atunci însemnătatea simbolică pe care noi o vedem în această jertfă, dar el a ascultat de Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu a fost descoperit prin venirea Domnului Isus și prin moartea Lui la cruce. De atunci, credincioșii pot vedea în fapta de credință a lui Avraam una dintre cele mai frumoase imagini despre „darul de nespus“ al lui Dumnezeu. Versetul de astăzi ne amintește de trei adevăruri ale credinței, pe care noi le cunoaștem din Noul Testament.

În primul rând, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ. Niciun om nu ar fi putut înfăptui vreodată lucrarea de la cruce și nici rezolva problema păcatului, pentru că toți oamenii sunt din fire păcătoși. Și niciun om nu ar fi putut să-L proslăvească pe Dumnezeu în mod desăvârșit, așa cum a făcut-o Domnul Isus. Numai Dumnezeu Fiul a putut împlini această lucrare.

În al doilea rând, Domnul Isus a fost singurul Fiu al Tatălui. Aceasta ne arată relația unică pe care o avea cu Tatăl Său și legăturile profunde în Dumnezeire. Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu.

În al treilea rând, Avraam l-a iubit pe Isaac. Aceasta ne duce cu gândul la dragostea desăvârșită a Tatălui față de Fiul. Dumnezeu Și-a exprimat această dragoste în public, când Domnul Isus a fost pe pământ: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea“ (Matei 3.17).