Sămânța bună

Glasul Tatălui s-a auzit pe pământ în trei împrejurări diferite, vorbind Fiului:

• La Iordan: „Și, iată, s-a auzit un glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea“ (Matei 3.17; Marcu 1.11; Luca 3.22).
• Pe așa-numitul „Muntele schimbării la față“: „Și din nor s-a auzit un glas care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea: de El să ascultați!“ (Matei 17.5; Marcu 9.7; Luca 9.35).
• În Ierusalim: „Și din cer s-a auzit un glas, care zicea: L-am și preamărit și Îl voi mai preamări“ (Ioan 12.28).

În prima împrejurare, glasul a fost auzit (probabil) numai de către Ioan Botezătorul; în a doua, de către trei dintre ucenicii Săi (cărora li s-a cerut să asculte de Hristos); iar în a treia împrejurare, de o mulțime de oameni, căci atunci glasul s-a auzit pentru ei (Ioan 12.30).

În toate aceste momente, Tatăl Și-a exprimat bucuria cu privire la Fiul Său. Fiul a fost Acela care Îi făcea Tatălui plăcere și tot Fiul a fost Acela prin care Numele Tatălui a fost preamărit!

„Și noi am auzit acest glas rostit din cer … la care bine faceți că luați aminte“ (2 Petru 1.18,19).