Sămânța bună

Aceste două versete nu vorbesc nici despre vină, nici despre mulțimea păcatelor noastre, ci despre păcat ca principiu activ și despre o stare de lucruri schimbată complet în fața lui Dumnezeu.

Pe temelia veșnic valabilă, a jertfei lui Hristos, a unui „Miel fără cusur și fără pată“, păcatul va fi odată înlăturat pe deplin dinaintea ochilor lui Dumnezeu. Această stare va fi pe un pământ nou și în cerul nou, dar ea este valabilă deja de astăzi cu privire la poziția credinciosului înaintea lui Dumnezeu.

După ce Satan și îngerii lui și toți păcătoșii nepocăiți vor fi judecați și aruncați pentru totdeauna în iad, va începe ziua veșnică a odihnei lui Dumnezeu. Atunci când El va face totul nou, dreptatea va locui în cer și pe pământ, iar păcatul și urmările lui vor fi îndepărtate pentru totdeauna.

Cine ar putea înțelege pe deplin rezultatele lucrării Sale și cine ar putea să le prețuiască îndeajuns? Cine ar putea să-I mulțumească suficient de mult Mielului lui Dumnezeu care, pe crucea de la Golgota, a așezat temelia pentru realitatea că păcatul nu va mai exista în noua creație? Noi vom locui în acea slavă, dar punctul central în veșnicie va fi Mielul lui Dumnezeu.