Sămânța bună

Pe vremea când încă nu existau sistemele moderne de navigație, astronomia nautică (cea care se ocupă cu determinarea punctului navei cu ajutorul aștrilor) juca un rol foarte însemnat, în special când se parcurgeau lungi trasee pe mare. Astfel, oamenii se orientau în timpul zilei după Soare, iar noaptea, mai ales după anumite stele care, având o mișcare lentă când erau privite de pe Pământ, deveneau foarte utile ca puncte fixe pentru orientarea navelor.

Și pentru călătoria vieții noastre există puncte fixe, pe care însă nu noi le stabilim, ci care ne sunt stabilite de Dumnezeu. Dacă vrem reușită în călătoria vieții noastre, trebuie să ne orientăm după punctele fixe stabilite de Dumnezeu și pe care le găsim prezentate detaliat în cartea Sa, Biblia.

Navigatorul nu se bazează nici pe sentimentele sale, nici pe experiența lui de o viață, nici pe părerea majoritară a pasagerilor, pentru că, dacă ar face așa, vaporul nu ar ajunge la țintă.

Așa este și cu noi. Dacă permitem ca viața noastră să fie controlată de propriile noastre gânduri sau de părerile altora și nu luăm seama la ceea ce ne spune Dumnezeu, navigăm spre nefericire. Urmările sunt „răni“ și „inimi zdrobite“. Dar Dumnezeul Atotputernic, Cel care a creat stelele și care ne-a dat poruncile Lui, este un Dumnezeu iubitor. El vrea să „ne vindece și să ne lege rănile“. Ce mângâiere simte în această vindecare un om care și-a pierdut „orientarea“!