Sămânța bună

Maiestate, a mai trecut o oră!
Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător … trec ca și corăbiile de trestie …

Iov 9.25,26

Se spune că un rege era copleșit de marea răspundere de a folosi timpul cu folos pentru sufletul său și pentru țara sa. În casă avea un așa-zis „ceas de lumină“. În fiecare dimineață, în casa regelui se aprindea o lumânare pe care erau însemnate 12 liniuțe la distanțe egale, spațiul de la o linie la alta topindu-se într-o oră. Lumânarea se topea în timp de 12 ore. După fiecare linie, după fiecare oră, un servitor se prezenta în fața regelui cu înștiințarea: „Maiestate, a mai trecut o oră!“. Aceste cuvinte erau un fel de atenționare cu privire la ceea ce a făcut regele în ora care a trecut.

A mai trecut un an! Cei care sunt foarte ocupați spun că timpul trece repede; în schimb, cei care nu prea au ocupații se gândesc că trece prea încet. Timpul își urmează cursul său neînduplecat. Nouă ne aparține numai clipa prezentă. Cât durează această clipă prezentă? O fracțiune de secundă sau nici atât! Trecutul a umplut existența noastră; prezentul implică îndeplinirea datoriei, dar și asumarea viitorului. Acest adevăr se aplică la lucrurile din această viață, dar când este vorba despre sufletul nostru, nu este permisă nicio neglijență. Acum, la sfârșit de an, să ne gândim la viitorul sufletului nostru și să-l încredințăm în mâinile sigure ale Mântuitorului!

Orice oră pierdută fără folos nu mai poate fi recuperată. Orice zi pierdută fără să ne îndreptăm spre Dumnezeu ne aduce tot mai aproape de veșnicia departe de El. Să folosim ora aceasta care ne stă acum la dispoziție și să venim la El până se mai spune „astăzi“.

Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să „răscumpărăm timpul, căci zilele sunt rele“ (Efeseni 5.16; Coloseni 4.5). Cel care răscumpără timpul folosește orice ocazie pentru Domnul și pentru interesele Sale.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Ezechiel 48.20-35 · Psalmul 150.1-6