Sămânța bună

Pocăința reală sau doar regret?
Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează o pocăință spre mântuire și pentru care nu este regret; pe când întristarea lumii lucrează moarte.

2 Corinteni 7.10

Întristarea potrivit lui Dumnezeu față de păcatele făcute se arată în aceea că cineva își recunoaște singur vina. Este o tristețe adâncă față de propriul eșec, neascunzând răul, ci condamnându-l cu hotărâre.

Efectul rezultat din aceasta este o pocăință reală. Să privești păcatul așa cum îl privește Dumnezeu – știind că L-ai dezonorat pe El și că meriți pedeapsa Lui.

Unei astfel de atitudini, Dumnezeu oferă har, atrăgând atenția asupra lucrării de răscumpărare a Fiului Său, care este temelia salvării.

Întristarea lumii față de o nedreptate comisă este un simplu regret că cineva a comis o greșeală. Întâi de toate, omul se plânge de urmările negative care decurg din aceasta și apoi caută tot felul de scuze. Efectul unui astfel de regret superficial este moartea, pentru că nu are loc în inimă o schimbare reală de gândire și nu există o capitulare înaintea lui Dumnezeu, neavând loc nicio schimbare spre bine.

Afirmația din versetul de astăzi se adresează pe de o parte oamenilor care nu sunt curați înaintea lui Dumnezeu, cărora doar pocăința adevărată față de o viață de păcat le deschide drumul pentru mântuirea eternă. Pe de altă parte, cuvântul de astăzi este valabil și pentru credincioșii care au căzut într-o greșeală. Atât timp cât ei caută scuze pentru păcatul lor sau dau vina pe alții, acest lucru nu poate să fie adus în ordine înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Ezechiel 4.1-17 · Psalmul 116.1-9