Sămânța bună

Pățania lui Beniamin (2)
Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire și nuiaua furiei lui va avea un sfârșit. Omul milostiv va fi binecuvântat …

Proverbe 22.8

Înainte de culcare, Beniamin a îngenuncheat lângă pat și s-a rugat, pentru că și-a adus aminte că bunicul îi spusese că Dumnezeu este atotputernic și că El îi cunoaște pe toți oamenii și îi iubește. Beniamin ascultase atent când bunicul îi povestise despre Domnul Isus, cum pe orbi îi vindeca, pe bolnavi îi făcea sănătoși și pe oamenii triști îi făcea fericiți. „Este mai puternic chiar decât tati?“, întrebase el, în curiozitatea sa copilărească. — „Mult mai puternic“, îi răspunsese bunicul, „iar cine se încrede în Dumnezeu, pe acela El îl ajută“. Beniamin crezuse cuvintele bunicului. Acesta era un om credincios, care își făcea întotdeauna timp pentru nepotul său. Când îl ruga Beniamin, își aranja cu grijă fotoliul, își punea ochelarii pe nas și lua din raft vechea Biblie pentru copii. De când murise bunica, acesta trăia singur într-o căsuță la marginea orașului. Lui Beniamin îi plăcea mult să locuiască la bunicul său. Nimeni nu știa să spună povești atât de minunate ca bunicul său.

Dimineața devreme, înainte ca tatăl să plece la serviciu, Beniamin îi auzise iarăși pe părinții săi certându-se. Oare nu putea Domnul Isus să facă ceva ca părinții lui să se înțeleagă din nou? De ce oare nu-l ascultase?

Beniamin plângea încetișor. Nu mai putea suporta să audă cearta părinților. „Vreau să merg la bunicul“, a șoptit el și a sărit hotărât din pat. Și-a tras repede pantalonii pe el și puloverul peste cap. Nicio clipă nu s-a gândit că peste o oră trebuia să plece la școală. Beniamin voia să ajungă neapărat la bunicul său, care știa, fără îndoială, de ce Dumnezeu nu-i ascultase rugăciunea.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Ezechiel 1.22-2.10 · Psalmul 115.1-8