Sămânța bună

Să facem ce ne spune Dumnezeu
Și Dumnezeu a zis lui Iacov: Scoală-te, du-te la Betel, locuiește acolo și ridică acolo un altar Dumnezeului care ți S-a arătat.

Geneza 35.1

Dumnezeu i-a cerut lui Iacov să se întoarcă la Betel. Atunci acel bărbat al credinței a știut că la Betel Îl va putea întâlni pe Dumnezeu doar dacă va renunța la dumnezeii săi străini. Înainte să pornească într-acolo împreună cu familia lui, el a îngropat dumnezeii străini sub stejarul de lângă Sihem. Ei se încrezuseră în acele obiecte și gândiseră că ele le vor aduce fericirea. Acum era necesară îndepărtarea lor. Iacov a experimentat ajutorul Dumnezeului celui viu și a mărturisit: „Dumnezeu a fost cu mine pe drumul pe care am mers“. Doar în El dorea să se încreadă în continuare.

Iosia, ultimul împărat temător de Dumnezeu în Iuda, a mers un pas mai departe. El a scos dumnezeii din templu și i-a ars în Valea Chedron (2 Împărați 23.4). Ceea ce nu a putut arde a prefăcut în țărână. Nimeni nu mai trebuia să se închine la acei dumnezei străini! De unde a avut Iosia puterea necesară pentru acțiunea sa? Din legătura lui cu Dumnezeu! La vârsta de 16 ani a început să-L caute pe Domnul.

Să ne ferim de pericolul de a ne despărți doar pe jumătate de lucrurile și de obiceiurile care încearcă să ocupe locul care Îi revine lui Dumnezeu în viața noastră! Să le îndepărtăm pentru totdeauna! Poate considerăm că nu sunt lucruri chiar atât de rele. Sau ne gândim că ne-au costat mult. Să luăm exemplu de la efesenii care au devenit credincioși. Ei au calculat valoarea cărților lor de vrăjitorie, dar aceasta nu i-a împiedicat să le ardă în public. „Și mulți dintre cei care făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți“ (Fapte 19.19).

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.24-37 · Psalmul 109.21-31