Sămânța bună
Șafanii știu unde să fugă în caz de pericol
Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.
Psalmul 23.1
Șafanii sunt animale asemănătoare cu iepurele și, deși trăiesc de mii de ani pe pământ, sunt foarte puțin cunoscuți. Șafanii au blana castanie și cântăresc patru kilograme. Ei trăiesc în grupuri de până la cincizeci de animale. Peste zi le place să stea la soare, pentru a acumula căldură, deoarece, în timpul nopții, temperatura corpului lor scade până la 4°C. Ei trăiesc în stânci și acolo se refugiază când vine un pericol. În Israel, aceste animale pot fi întâlnite peste tot unde sunt stânci. Șafanii știu unde să fugă atunci când sunt amenințați de vreun pericol și zăbovesc în apropierea acelor locuri de refugiu.
Unde aleargă omul când este amenințat de pericol, când este încercuit de temeri și năpădit de griji? Mulți stau departe de Dumnezeu și merg mai degrabă la ghicitori și cititori în cărți sau folosesc alcool și droguri, considerând că astfel pot scăpa de temerile lor. Unii dintre ei ajung chiar să-și ia viața, pentru că nu mai văd nicio cale de ieșire.
În Psalmul 31.3, David scrie despre Dumnezeu: „Tu ești stânca mea, cetățuia mea“. David știa cine îi poate oferi protecție: Dumnezeu era protectorul și ajutorul său. La El era în siguranță.
Și noi, dacă venim la Dumnezeu, găsim la El refugiu! Prin Isus suntem în siguranță la Dumnezeu. El ne spune în Ioan 10.11: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi“.
Când suntem la adăpost în mâna lui Dumnezeu, suntem ocrotiți de ce se întâmplă în această lume și nu ne vom îngrijora atunci când se întâmplă evenimente înspăimântătoare în jur. Vom simți mereu că El nu ne părăsește nicicând! Vom putea spune cu toată încrederea: Dumnezeu controlează toate evenimentele!