Sămânța bună
Dezertorul
N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Luca 5.32
Un soldat englez se folosise de concediul primit, pentru a dezerta și a pleca în străinătate. A rămas acolo până s-a încheiat războiul. Într-o zi a apărut în toate ziarele engleze o proclamație a reginei Angliei, care promitea amnistierea tuturor dezertorilor care se vor anunța în decurs de șapte săptămâni. Soldatul s-a bucurat să audă această știre, dar a fost și sceptic. S-a interesat în mai multe locuri dacă într-adevăr așa era, iar răspunsurile au fost încurajatoare. Astfel, într-o zi a scris conducerii o scrisoare. Dar nu a vrut să recunoască sincer că era un dezertor, ci a explicat că, după terminarea concediului, nu și-a mai găsit unitatea, deci că nu era vorba în niciun caz de o dezertare în adevăratul înțeles al cuvântului.
A trecut ceva timp până a primit răspunsul. Amnistierea era numai pentru adevărații dezertori. Cazul său trebuia, din nefericire, să fie prezentat instanței militare.
Soldatul a recunoscut că situația lui devenise și mai gravă din cauza unei minciuni.
Faceți și dumneavoastră ca acel soldat? Încercați mereu să înfrumusețați păcatele în fața lui Dumnezeu, să le prezentați ca fiind produsul unor împrejurări nefavorabile? Veți fi fericit numai când veți descoperi și veți recunoaște cu sinceritate păcatul. Atunci Dumnezeu vă va oferi iertarea Sa: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).
„Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea … Și Tu ai iertat vina păcatului meu“ (Psalmul 32.5).