Sămânța bună
Gânduri cu privire la Ioan 17
Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit cuvântul Tău. Acum ei au cunoscut că toate câte Mi-ai dat Tu sunt de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.
Ioan 17.6-8
Înainte ca Domnul Isus să exprime alte dorințe ale inimii Sale cu privire la ai Săi, El i-a descris în cuvinte mișcătoare.
Ucenicii nu mai aparțineau acestei lumi, așa cum nici Hristos nu a aparținut acestei lumi. Erau ei dezavantajați din această cauză? Nu, dimpotrivă! Ai Săi cunoșteau Numele Tatălui. Ucenicii au putut să-L cunoască pe Tatăl în viața și în lucrările lui Isus.
Mai departe, Domnul a spus că ucenicii aparțin Tatălui. Ei erau incluși dintotdeauna în planul dragostei Tatălui.
„Ei au păzit Cuvântul Tău.“ Ce plină de har este această apreciere! Să ne gândim cât de greu înțelegeau ucenicii! Totuși, ei au crezut și au recunoscut că tot ceea ce făcea și spunea Domnul venea de la Dumnezeu Tatăl.
Ucenicii mai aveau de învățat ceva: Isus nu era doar Mesia, pe care L-a promis Dumnezeu, ci El era și Fiul veșnic, care a ieșit de la Tatăl – o dovadă a dragostei Sale. Faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul Său dovedește dragostea Tatălui față de noi, copiii Săi. Cât de mult Se bucură Domnul să cunoaștem și să savurăm această legătură a dragostei cu Tatăl!