Sămânța bună
Gânduri cu privire la Ioan 17
Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, preamărește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam cu Tine înainte de a fi lumea.
Ioan 17.3-5
Tatăl urma să fie proslăvit și prin viața veșnică pe care Fiul o va dărui acelora care cred în El.
Ce este viața veșnică? Este natura divină pe care cei care cred o primesc prin nașterea din nou și care le dă posibilitatea să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său Isus Hristos și să se bucure de părtășia cu ei.
Credincioșii Vechiului Testament nu cunoșteau viața veșnică, pentru că atunci ea încă nu era descoperită. Noi o avem în Fiul; El Însuși este viața noastră. Ce binecuvântare cerească!
Mulți și-au făcut diverse păreri despre Dumnezeu și au ajuns la concluzii greșite, pentru că au pornit greșit: de la natura păcătoasă a omului. De când a venit Hristos, nimeni nu mai trebuie să-și facă o idee greșită despre Dumnezeu. „Omul din cer“ L-a proslăvit în mod desăvârșit pe Tatăl și a împlinit la cruce lucrarea de ispășire.
Pe această temelie L-a rugat Domnul Isus pe Tatăl să-L preamărească. Niciun om nu ar fi putut să exprime o asemenea cerere, ci numai El. Pentru noi ar fi o aroganță să tânjim să fim glorificați de Tatăl. Aceasta putea să o ceară numai unicul Fiu, care Se află în sânul Tatălui. El urma să Se întoarcă în cer ca Om și să rămână acolo tot ca Om. El este acum acolo proslăvit cu gloria Sa veșnică.