Sămânța bună
Inima – o mașinărie
Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psalmul 139.14
Inima, această mică „mașinărie“ pompează fără încetare, în fiecare zi, și duminica și în zi de lucru, și de Paști și de Rusalii, și când suntem treji și în timpul nopții, când dormim.
Dar, cândva, chiar și cea mai sănătoasă inimă nu va mai bate. Să ne întrebăm: Dacă inima mea ar înceta să mai bată acum sau peste cinci minute și sufletul meu va merge în veșnicie, unde voi fi? În cer, la cei mântuiți, sau în focul cel veșnic, la cei pierduți? Ar fi bine dacă am putea spune cu siguranța dăruită de Dumnezeu: „Da, eu știu unde îmi voi petrece veșnicia. A fost un timp în viața mea când m-am întors cu căință la Dumnezeu și L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul meu personal. De atunci mă bazez pe puterea sângelui prețios și sfânt care a curs pe lemnul crucii de la Golgota. Prin credința în lucrarea aceasta, am primit darul lui Dumnezeu, adică viața veșnică. De aceea știu că voi fi în cer când inima va înceta să mai bată“.
Dar, dacă nu ai încă această siguranță, atunci nu mai zăbovi să îți pui în ordine relația ta cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.23). Acest cuvânt toți ne include, desigur, și pe tine și pe mine: nu putem ajunge la slava lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit. Dar „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi“ (1 Corinteni 15.3). Realitatea că Hristos a murit pentru păcătoși nu ne salvează, decât dacă Îl primim personal, prin credință, ca Salvatorul nostru. Ce recunoscători vom fi în eternitate pentru insistența cu care Domnul ne-a chemat la El!