Sămânța bună

Ilie sub ienupăr
El însuși s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei“.

1 Împărați 19.4

Profetul Ilie obținuse o mare victorie pentru Dumnezeul său pe muntele Carmel. În timpul regelui necredincios Ahab, poporul Israel se depărtase cu totul de Dumnezeu și slujea idolilor.

După ce Ilie, profetul Domnului, îi confruntă pe profeții lui Baal și aduce la lumină faptul că Baal este doar un idol fără putere, poporul strigă: „Domnul, El este Dumnezeu! Domnul, El este Dumnezeu!“ (1 Împărați 18.39).

Totuși, amenințarea cu moartea care a venit din partea reginei Izabela l-a făcut pe Ilie să-și piardă direcția. El a fugit de Izabela în pustie și s-a așezat sub un ienupăr, iar de acolo Îl ruga pe Dumnezeu să îl ia prin moarte.

Experiența profetului descurajat ne vorbește și nouă. Cine spusese că el ar fi mai bun decât părinții săi? Cât de ușor gândim și noi, după o victorie a credinței, pe care Domnul ne-o dăruiește, că suntem mai buni decât alții! Atunci Domnul trebuie să stea împotriva inimilor noastre mândre.

Poate că, atunci când Ilie a stat singur pentru Dumnezeu pe muntele Carmel, a gândit că este indispensabil; și un astfel de gând ne poate cuprinde și pe noi. Un credincios în vârstă s-a exprimat în felul următor: „Puțini oameni sunt importanți, dar nimeni nu este neapărat necesar“. Acestea sunt cuvinte sănătoase! Este o deosebită onoare dacă Dumnezeul nostru Mare dorește să îl folosească pe vreunul dintre noi în slujba Sa, dar să nu gândim niciodată că El nu ar putea lucra și fără noi.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26