Sămânța bună
Pe banca acuzaților
Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.
Iov 40.4
Dumnezeule, unde ai fost când a izbucnit Al Doilea Război Mondial? Dumnezeule, unde ai fost în criza din Kosovo? De ce ai permis aceste crime în masă și nu le-ai pus piedică? De ce nu ai intervenit și nu i-ai pedepsit imediat pe cei vinovați? – Iată cum Dumnezeu este pus pe banca acuzaților!
Toate aceste crime au încălcat poruncile lui Dumnezeu și El ar fi putut să sancționeze imediat. Pe cine, de fapt? Pe generalul care striga sloganele? Pe ofițerul care comunica apoi ordinele sale distructive? Pe omul simplu care executa aceste comenzi rele? Pe trecătorii de pe stradă care se uitau în cealaltă parte?
Pe banca acuzaților se află, de data asta, oamenii. Cu toții ne aflăm acolo: Ați ținut întotdeauna toate poruncile lui Dumnezeu? – Nu, nu le-am ținut! – Ați mințit? – Chiar mai rău: am omorât în gândurile noastre!
Dacă cerem ca Dumnezeu să acționeze în cazul altora, trebuie să acceptăm acest lucru și pentru noi. Ca urmare, noi nu am mai trăi.
Cu siguranță, va veni o judecată a lui Dumnezeu. Biblia spune în 2 Petru 3.7,9: „Cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate, prin Cuvântul Său, pentru focul din ziua de judecată și de pierzare a oamenilor nelegiuiți. Domnul nu Își amână făgăduința, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare față de voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință“.
Ceea ce Îl mai reține pe Dumnezeu să nu acționeze pe loc este doar dragostea. Să folosim acest timp pentru a ajunge personal în ordine cu Dumnezeu!